Pe 21 septembrie, la Monaco, Gheorghe Hagi a intrat în istoria fotbalului mondial. Fostul internațional a primit premiul Golden Foot, echivalentul intrării in Hall of Fame-ul fotbalului. Printre amprentele lui Pele, Maradona, Zidane, Romario sau George Best, Hagi a răspuns cu zâmbetul pe buze întrebărilor jurnaliștilor din străinătate. În centrul atenției, Hagi s-a reîntors în trecut pentru publicația sofoot.com, dar s-a destăinuit ziariștilor de acolo și în privința echipei pe care acum o finanțează și o antrenează: FC Viitorul.
Ce a răspuns Hagi la întrebarea „Îl cauți pe noul Hagi?” sau „Crezi că în timp putem revedea un club românesc în finala Ligii Campionilor?„, puteți citi mai jos.
„Sperăm să alimentăm naționala pentru a o ajuta să revină”
Bună ziua, Gheorghe! Îți face plăcere să te întorci la Monaco? Desigur. Întotdeauna revin cu plăcere aici. Am câștigat două Supercupe ale Europei pe Stade Luis II, cu Steaua în 1986 și în 2000, cu Galatasaray. Este un oraș care-mi aduce noroc.
După o scurtă perioadă de inactivitate, ai revenit recent ca antrenor în România… Nu antrenor. Manager. Conduc clubul meu. Eu sunt proprietarul și managerul.
De ce ai decis să te întorci în România, după experiența ratată pe care ai avut-o în 2011 la Galatasaray? Pur și simplu pentru că este țara mea. Am pornit de la constatarea că România trebuie să muncească din greu pentru a produce noi jucători care să formeze generația următoare. Pentru a face acest lucru, am creat în 2009 propria academie: FC Viitorul Constanța. Este un oraș situat în est, la malul Mării Negre. Avem 300 de copii de toate vârstele, ne antrenăm cu atenție. În ceea ce privește infrastructura, am devenit cel mai bun centru de formare din țară.
Îți pasă de viitorul copiilor din România, dar ai fi putut face asta la Steaua, de exemplu, un club care a însemnat mult pentru tine. De ce ai construit o altă structură? Am creat academia, eu sunt la origine. Este propriul meu club, am construit cu mâine mele și este o mândrie. Am investit în copii, în viitor. În cinci ani, datorită muncii noastre, vom avea cei mai buni jucători din țară. La urma urmei, noi sperăm să alimentăm echipa națională pentru a o ajuta să revină.
Îl cauți pe noul Gheorghe Hagi? Nu, eu caut să formez o nouă generație, nu un singur jucător. Noi producem mulți jucători.
Ce-i înveți ca manager? Multe lucruri. În primul rând, că tehnica bate întotdeauna forța.
„Am avut una dintre cele mai bune echipe din lume”
Este în stare fotbalul local să ridice nivelul, după o criză profundă? Am ajuns foarte jos. Nu este ușor să revii, mai ales când lipsesc susținerea sportivă și cea financiară. Dar încercăm să facem tot ce este posibil. Nu voi minți, nivelul general este mediu, dar calitatea primelor trei-patru echipe încă este destul de bună. Noi avem acum un surplus la buget care ne ajută să progresăm. Încercăm să facem lucrurile bine.
Crezi că în timp putem revedea un club românesc în finala Ligii Campionilor? Nu. Ce puțin nu acum. În 1989, când am pierdut cu 4-0 finala cu AC Milan, Steaua a avut cea mai frumoasă echipă din istoria sa. Am fost de departe cea mai bună echipă din România. Aș putea spune că am avut una dintre cele mai bune echipe din lume. Am fost în vârful fotbalului european timp de 5-6 ani. Nu eram la Steaua în 1986, când clubul a câștigat Liga Campionilor cu Barcelona, dar am venit imediat după aceea și am fos la semifinala cu Benfica, din 1988. A fost foarte dificil pentru echipele din România să concureze cu Steaua. Din 1985, a câștigat campionatul de 17 ori, asta este o dominare de necontestat.
Ai jucat pentru cluburi de top din Spania, Real Madrid și FC Barcelona. De ce nu ți-a mers foarte bine în niciunul dintre cazuri? (Liniște) Am fost bun la toate cluburile pe la care am trecut.
Ai fost remarcabil la Steaua, Brescia și Galatasaray, dar mai puțin în Spania… Tu ești cel care spune asta. Am câștigat Supercupa Spaniei, atât cu Real, cât și cu Barcelona. Desigur, nu are valoarea Ligii Campionilor, dar este ceva. Primul meu an la Madrid a fost mediu, dar am fost foarte bun pe tot parcursul celui de-al doilea an. Oricum, asta este o mare onoare pentru mine, că am jucat pentru ambele cluburi, care sunt cele mai bune din Europa. Există doar șase jucători români care au jucat pentru ele, iar eu sunt unul dintre ei.
CITEȘTE TOT INTERVIUL PE SOFOOT.COM!
În cadrul interviului, Gică Hagi a mai mărturisit că cel mai urât episod din cariera sa a fost eliminarea în fața Suediei, la Cupa Mondială din 1994: „Această înfrângere mă va răni mereu, a pierde în acest fel este cel mai urât lucru care se poate întâmpla în fotbal. Am fost aproape și cred că am fi putut merge mai departe, pentru a ne bate cu Brazilia. Dar asta nu s-a întâmplat. Să sperăm că o altă generație va reuși să ridice trofeul deasupra capului. Poate într-o altă viață”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER